Aderența bicicletei pe carosabil scade brusc pe câteva suprafețe previzibile: șinele de tramvai, frunzele ude, capacele metalice, marcajele rutiere și pavajul din piatră. O bicicletă are doar două pete mici de contact cu solul, așa că o alunecare de câțiva centimetri a roții din față duce aproape întotdeauna la cădere. Riscul se reduce prin recunoașterea acestor zone din timp și prin traversarea lor drept, fără frânare și fără viraj.
Cum se traversează corect șinele de tramvai pe bicicletă?
Șinele de tramvai se traversează cu roata cât mai aproape de perpendiculară pe șină și niciodată la un unghi mai mic de aproximativ 45 de grade. La unghiuri mici, roata poate intra în canalul șinei sau poate aluneca pe suprafața metalică lustruită, mai ales pe ploaie.
- Se privește în spate și, dacă traficul permite, bicicleta se depărtează puțin de șină pentru a avea loc să o abordeze sub un unghi larg.
- Frânarea se face înainte de șine, în linie dreaptă.
- Peste șină, ghidonul rămâne drept, fără pedalare în forță și fără schimbare de direcție.
- Pe tronsoanele lungi cu tramvai, bicicleta nu circulă în interiorul liniei, între cele două șine.
Poziționarea față de mașini în aceste locuri urmează aceleași principii descrise în ghidul despre poziția corectă în trafic.
De ce sunt frunzele ude atât de alunecoase?
Frunzele ude sunt alunecoase pentru că formează un strat moale care se deplasează peste asfalt, iar pe măsură ce se descompun eliberează o peliculă vâscoasă. Pe un strat gros de frunze, aderența poate scădea până aproape de cea de pe zăpadă tasată. În plus, frunzele acoperă gropi, borduri coborâte și capace de canal.
Pe aleile acoperite cu frunze, viteza se reduce, virajele se iau larg, iar frânarea se face mai devreme și cu ambele frâne dozate, nu brusc.
Care suprafețe din oraș devin periculoase pe vreme umedă?
Pe vreme umedă devin periculoase toate suprafețele netede care nu absorb apa: metalul, vopseaua groasă și piatra lustruită de trafic.
| Suprafață | Ce se întâmplă | Ce se face |
|---|---|---|
| Capace de canal, grătare | Metal neted, uneori denivelat | Ocolire sau trecere dreaptă, fără frână |
| Marcaje rutiere, treceri de pietoni | Vopsea groasă, aderență redusă | Fără viraj și fără frânare pe dungi |
| Pavaj din piatră cubică | Piatră lustruită, rosturi umede | Viteză mică, ghidon ținut relaxat |
| Plăci metalice pe poduri, rampe | Alunecoase chiar și la umezeală ușoară | Traversare în linie dreaptă |
| Asfalt la începutul ploii | Praful și urmele de ulei se ridică la suprafață | Viteză redusă în primele minute |
După o perioadă lungă fără precipitații, primele minute de ploaie sunt adesea cele mai alunecoase, până când apa spală pelicula de pe asfalt.
Cum se frânează pe un carosabil alunecos?
Pe un carosabil alunecos se frânează mai devreme, mai progresiv și cu greutatea distribuită egal între roți. Frâna față rămâne cea mai eficientă, însă pe suprafețe umede se dozează cu grijă, pentru că o roată față blocată duce la cădere, pe când o roată spate blocată poate fi de obicei controlată.
- Frânarea se încheie înainte de suprafața alunecoasă, nu pe ea.
- În viraj nu se frânează; viteza se reduce înainte de intrarea în curbă.
- Frânele pe jantă au nevoie de una-două rotații ale roții ca să îndepărteze apa, deci distanța de oprire crește.
- Pedala exterioară stă jos în viraj, iar corpul rămâne mai vertical decât pe asfalt uscat.
Ce rol au anvelopele în aderența pe asfalt umed?
Anvelopele influențează direct aderența: un cauciuc mai lat, umflat la o presiune puțin mai mică, are o suprafață de contact mai mare și absoarbe mai bine denivelările. Pe asfalt umed se poate coborî presiunea cu aproximativ 5–10% față de cea folosită pe uscat, rămânând în intervalul tipărit pe flancul anvelopei. Compusul de cauciuc contează mai mult decât desenul benzii de rulare, așa cum arată ghidul despre anvelopele pentru asfalt umed și gropi.
Ce se schimbă toamna și iarna în traseele zilnice?
Toamna și iarna, zonele alunecoase sunt mai greu de observat, pentru că o parte din drum se face pe întuneric. O lumină față puternică, orientată spre carosabil, scoate în evidență frunzele, bălțile și capacele, iar luminile și reflectorizantele ajută și la a fi văzut, detaliu explicat în articolul despre vizibilitatea pe bicicletă după lăsarea întunericului. Pentru polei și zăpadă, echipamentul și tehnica sunt tratate separat în ghidul despre pedalarea de iarnă.
Un traseu zilnic cunoscut se poate adapta: pe ploaie se aleg străzile fără șine de tramvai și cu mai puțin pavaj, chiar dacă drumul devine cu câteva sute de metri mai lung.
